“Dacă pentru o clipă
Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă,
probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă, în mod categoric, aş gândi tot ceea ce zic;
Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.
Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult,
înţelegând că pentru fiecare minut
în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină.
Aş merge când ceilaţi se opresc,
m-aş trezi, când ceilalţi dorm,
aş asculta, când ceilalţi vorbesc
şi cât m-aş bucura de o îngheţată cu ciocolată!
Dacă Dumnezeu
mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă,
m-aş îmbrăca foarte modest,
m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor
nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Dumnezeul meu,
dacă aş avea o bucăţică de viaţă...
N-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat ,
spunându-le că sunt favoriţii mei
şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală ,
crezând că nu se mai îndrăgostesc
când îmbătrânesc,
neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc!
Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa
să înveţe să zboare singur.
Pe bătrâni i-aş învăţa
că moartea nu vine cu bătrâneţea,
ci cu uitarea.
Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii...
Am învăţat că toată lumea vrea
să trăiască pe vârful muntelui,
însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada.
Am învătat că atunci când un nou născut
strânge cu pumnul lui micuţ,
pentru prima oară, degetul părintelui,
l-a acaparat pentru totdeauna.
Am învăţat
că un om are dreptul
să se uite în jos la altul, doar atunci
când ar trebui să-l ajute să se ridice.
Spune întotdeauna ce simţi
şi fă ceea ce gândesti.
Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară
când te voi vedea dormind,
te-aş îmbrăţişa foarte strâns
şi l-aş ruga pe Dumnezeu
să fiu păzitorul sufletului tău.
Daca aş ştii că asta ar fi ultima oară
când te voi vedea ieşind pe uşă,
ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe.
Dacă aş ştii
că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta,
aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale
pentru a le putea asculta o dată
şi încă o dată până la infinit...
Dacă aş ştii că acestea ar fi ultimele minute
în care te-aş vedea, ţi-aş spune “te iubesc”.
Nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.
Întotdeauna există ziua de mâine
şi viaţa ne dă, de fiecare dată ,
altă oportunitate pentru a face lucrurile bine...
...dar dacă cumva greşesc
şi ziua de azi este tot ce ne rămâne,
mi-ar face plăcere să-ţi spun cât te iubesc,
că niciodată nu te voi uita!
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân.
Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti.
De aceea, nu mai aştepta, fă azi tot ce poţi,
deoarece, dacă ziua de mâine nu va mai veni ...
în mod sigur vei regreta că nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut ...
şi că ai fost prea ocupat pentru a le îndeplini... o ultimă dorinţă.
Să-i ţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine; spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei,
Iubeşte-i şi tratează-i bine,
ia-ţi timp să le spui:
“îmi pare rău”,
“iartă-mă”,
“te rog”
şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.
Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima.
Arată-le prietenilor tăi, cât de importanţi sunt pentru tine.
Şi toate astea, AZI, pentru că mâine poate fi prea târziu...
La Republica,
29 mai 2000
