Mi-am amintit de o conversatie pe care am avut-o pe la 10 ani cu un satean in varsta, ruda indepartata cu bunicul meu.
Pasionat fiind de astronomie inca din frageda pruncie stiam si eu cate una-alta despre planete, stele, orbite, Sistemul Solar s.a. Si, seara, am inceput eu sa ii explic persoanei cum ca pe noi, acum, noaptea, Pamantul ne intoarce cu "capul in jos" (nu stiam ca in Univers nu exista sus, jos, stanga sau dreapta), dar nu cadem din cauza gravitatiei telurice.
Sateanul, de-a dreptul consternat, se mira cum pot sa cred eu asa ceva. Cum adica sa stam noi cu "capul in jos" pe planeta, fara sa cadem?
In fine, discutia a mai continuat putin si subiectul a fost schimbat, tot de mine; i-am pus omului o intrebare care ma bantuia de ceva vreme: din ce este facuta faina ? Chiar nu stiam. Cunostiintele si imaginatia nu ma mai ajutau. Efectiv nu stiam de unde vine acea pulbere alba din care se face painea.
Raspunsul nu a intarziat sa apara: "Bine ca stii ca stam cu capu' in jos, da' nu stii din ce se face faina...". Si atat. Atunci m-am cam suparat si in sinea mea chiar am ras de ignoranta lui, dar acum imi dau seama cat de diferiti sunt oamenii si preocuparile lor. Micului orasean curios ii stateau gandurile in povesti despre astre, dar omul incercat de nevoile de la sat isi stia bine datoria, datoria fata de familie si datoria fata de pamant.
Nu exista, deci, preocupari alese si preocupari profane. Munca, oricare ar fi ea, il innobileaza pe om, dar studiul de placere nu-i plateste facturile.
Cel mai fericit caz e cand iti partajezi timpul in asa fel incat ai timp de ambele sau sa transformi studiul de placere in sursa de subzistenta.
Nu conteaza ce faci, atata timp cat o faci temeinic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu