Oare cate conflicte inter-umane s-ar rezolva daca cel care se simte ofensat ar sta o clipa si ar cugeta la intentiile si mesajul dorit sa fie transmis de "ofensator" ?
Se numeste empatie. Nu acea empatie care te face sa intelegi de ce plange un microbist dezamagit (sper sa nu para un exemplu superficial), nici acea empatie care te face sa dai un leu unui copil care cerseste. In cazul acesta e o empatie care poate salva o relatie pe termen scurt sau pe termen lung.
De exemplu, te-ai supara daca cineva "de la sat" ti-ar spune ca te-ai ingrasat ? Ai tine cont de complimentul (sincer) "gras si frumos" foarte des folosit la sat? Sau ai tine cont ca e un avertisment venit din partea cuiva calificat (ie. medic)?
Ofensatii sunt de 3 feluri:
*Cei care se supara din replica in sine, de exemplu cel caruia i se spune ca s-a ingrasat
*Cei care se supara dupa ce cauta un pic substraturile "ofensei", de exemplu daca primeste cadou un deodorant, gandirea lui/ei semiotica ii spune cum ca este vazut ca nespalat.
*Cei care se supara din senin. Cea mai feroce forma de ofensati. De exemplu, "m-am chinuit sa imi schimb nu-stiu-ce si nu ai observat !" sau "mi s-a parut ca ai vorbit nu-stiu-cum nu-stiu-cand si nu mai vorbesc cu tine o saptamana".
Intrebarea e nu care dintre cele 3 tipologii e gresita, ci care e mai gresita decat cealalta. Cred ca toti ne-am suparat din unul din aceste motive copilaresti o data si sunt convins ca ne vom mai supara. Dar e foarte important sa practicam ceea ce se numeste "terapie cognitiva"... adica sa ne trecem emotiile si impulsurile prin filtrul ratiunii si al cunoasterii. Sa ne intrebam "ce a vrut el/ea sa faca/zica de fapt ?..."
E greu, dar am fi mai veseli. Pax vobiscum.
Se numeste empatie. Nu acea empatie care te face sa intelegi de ce plange un microbist dezamagit (sper sa nu para un exemplu superficial), nici acea empatie care te face sa dai un leu unui copil care cerseste. In cazul acesta e o empatie care poate salva o relatie pe termen scurt sau pe termen lung.
De exemplu, te-ai supara daca cineva "de la sat" ti-ar spune ca te-ai ingrasat ? Ai tine cont de complimentul (sincer) "gras si frumos" foarte des folosit la sat? Sau ai tine cont ca e un avertisment venit din partea cuiva calificat (ie. medic)?
Ofensatii sunt de 3 feluri:
*Cei care se supara din replica in sine, de exemplu cel caruia i se spune ca s-a ingrasat
*Cei care se supara dupa ce cauta un pic substraturile "ofensei", de exemplu daca primeste cadou un deodorant, gandirea lui/ei semiotica ii spune cum ca este vazut ca nespalat.
*Cei care se supara din senin. Cea mai feroce forma de ofensati. De exemplu, "m-am chinuit sa imi schimb nu-stiu-ce si nu ai observat !" sau "mi s-a parut ca ai vorbit nu-stiu-cum nu-stiu-cand si nu mai vorbesc cu tine o saptamana".
Intrebarea e nu care dintre cele 3 tipologii e gresita, ci care e mai gresita decat cealalta. Cred ca toti ne-am suparat din unul din aceste motive copilaresti o data si sunt convins ca ne vom mai supara. Dar e foarte important sa practicam ceea ce se numeste "terapie cognitiva"... adica sa ne trecem emotiile si impulsurile prin filtrul ratiunii si al cunoasterii. Sa ne intrebam "ce a vrut el/ea sa faca/zica de fapt ?..."
E greu, dar am fi mai veseli. Pax vobiscum.
Nota: exemplele sunt 100% fictive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu