Acum cateva zile, cand cerneala de pe proaspetele diplome ale premilor Nobel de anul asta nici nu s-a uscat, venise vorba de progresul stiintific si de "cum ar fi putut sa fie, daca...". Reproduc o scurta conversatie:Eu: "Din pacate un mare rol in franarea progresului stiintific l-a avut Biserica..."
Persoana A: "Da, asa este. Ti-am mai spus, dar m-ai contrazis !"
Persoana B: "...Biserica catolica..."
Eu: "Pai da... Pentru ca 99% din mintile luminate care ar fi putut fi "franate" au aparut doar in tarile catolice... in tarile ortodoxe [a se citi "balcanice" si "est-europene"] Biserica nu a avut pe cine sa suprime"
Persoana B: "Da, pentru ca noi [romanii, ortodocsii] am fost mereu ocupati sa reconstruim si sa ne luptam cu turcii. Noi am aparat Europa de turci."
Aici m-a pierdut de tot. Avem o tarisoara interesanta, o tara a tuturor posibilitatilor, dar mi se pare mie, sau e cam exagerat sa spui ca "noi am aparat Europa de turci"? E un adevar general acceptat de istorici ca etnogeneza poporului roman s-a incheiat in secolul VIII. Avem, deci, ca popor, aproximativ 13 secole vechime. Frumoasa istorie, plina cu povesti care seamana cu niste cantece de gesta, care ne este predata in legatura cu bataliile cu turcii acopera o perioada de aproximativ 11 secole (pana pe la Al. I. Cuza). Intrebarea mea este: cum am putut noi sa aparam Europa de turci daca in aproximativ 11 secole de istorie romaneasca au aparut doar cateva figuri demne de pomenit (Mircea cel Batran, Stefan cel Mare etc)?
Am fost mici si neajutorati, au venit turcii si ne-au binecuvantat cu narghilea, baclava si mentalitatea balcanica. Parerea mea e ca totul - nu exagerez, chiar am spus "totul" - se rezuma la mentalitatea noastra balcanica: lipsa progresului stiintific, economic, politic, social, cultural.
Imi pare rau sa o spun, dar asta e. Pana in secolul XIX nu prea avem cu ce ne lauda, cu atat mai putin "apararea Europei", chiar daca asa ne este prezentat in manualele de istorie de clasa a IV-a. Si tarile din vestul Europei au avut epidemii de ciuma, razboaie civile, crize economice si totusi au dat lumii personalitati marcante din toate sferele stiintifice, artistice si politice.
Nu e vina noastra, dar macar sa prezentam lucrurile asa cum sunt.
Fac urmatoarele precizari:
1. Nu am nimic impotriva nici unei Biserici crestine sau impotriva vreunei religii in general.
2. Niciodata nu am fost genul care sa isi vorbeasca tara de rau, chiar dimpotriva. Cine ma cunoaste, stie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu