Despre critici

Nu suport momentele in care cineva se supara sau se enerveaza cand este criticat si/sau corectat de altii, mai ales daca tinta criticilor este ceva facut de ei special pentru publicul larg.

In fond, a critica-a fi criticat sau a corecta-a invata din greseli e o adevarata arta din ambele parti: daca esti cel care critica sau corecteaza nu ai nici un drept sa ataci persoana in sine, ci lucrarea si e foarte recomandat a se evita un ton sarcastic, acid, caustic sau orice alt caracter chimic coroziv. Cu cat e indicata mai punctiform greseala, cu atat e mai bine.

Si totusi in conditiile alea, de ce s-ar supara cineva incat se ajunge la cearta si hard feelings ? Mi se pare ca persoanele respective dau in primul rand semne de infantilism. Numai ala mic de 3 ani se supara si urla daca nu il lasi sa isi bage degetele in priza. Daca te corecteaza un prieten/o prietena, te dai mare academician and u give him/her the cold sholder, dar daca te corecteaza un profesor sau cineva cu autoritate, bagi ochii in pamant si bombani ceva, eventual un "Da, am inteles". E adevarat ca acel cadru didactic poate fi mai usor acceptat ca fiind "bine informat", dar de cele mai multe ori, in cazul acestor persoane "suparacioase", nu autoritatea in domeniul stiintific e hotarator, ci autoritatea pe scara ierarhica, impletita cu puterea de a da note si calificative. Ceea ce nu e cinstit pentru prietenul care evetual gandeste "Mai bine te corectez eu decat sa te corecteze altii..."

Nu mi se pare prea greu sa faci diferenta intre o batjocura si o buna intentie. Trebuie doar sa-ti cunosti aproapele si sa te cunosti pe tine insuti.